Polarizare sociala excesiva, traseism politic, alternanta fara o  ideologie clara la putere, demagogie si hotie, manipulare permanenta, abandonarea educatiei si  culturii, vulgarizarea mediului social si politic, mimarea democratiei, persistenta vechilor structuri, confuzia valorilor, ignorarea performantei, promovarea in functie de interese, triumful imposturii, mercenariatul vizibil al mediei, esecul economic, proliferarea incompetentei, resemnarea sau lasitatea intelectualilor, tirania publicitatii, disolutia familiei, migratia fortei de munca de calitate, degradarea mediului… Cam asta avem.

Nemultumirea reala si hazul de necaz, unele semne de civism si destule provocari, angajare si nepasare … toate astea coexista intr-un amalgam specific locului.

Mondeni cu notorietate, profesionisti in strategii electorale, meseriasi dni agentiile de publicitate, potentati financiari lacomi de putere, saltimbanci, barfitori-comentatori, fosti, noi, tineri debusolati, dezamagiti, increzatori, profitori, adulmecatori de oportunitati… toti spera la un loc mai bun in caruta. Una fara osie (directie) si cai …

Dostoievski. Frescă. Rusia imperială, cu tot ce știm de la Gogol, de la Cehov… Un eseu despre lașitate și tiranie, citit cuminte în cheie clasică, fără o contribuție regizorală care să ridice ștacheta prea sus. O lume dominată de bigotism, resemnare, în căutare de soluții de supraviețuire în tiparele unui anumit statut, în care sentimentele par slabiciuni condamnabile, iar angoasa, isteria, teama fac ușor loc unor comportamente dictatoriale.

Câteva soluții interesante (corul preoților, icoana din fundal, ninsoarea purificatoare ), dar și destule stridențe (rostirea urlată a unor pasaje, continua tăvălire pe jos a personajului principal, ca și cum suferința n-ar fi putut fi jucată și altfel ), greșita distribuire a unui actor chipeș în rolul nepotului, stângaci și până la un moment dat, neputincios, insuficienta creionare a personajului femeii bogate, vânată în fond de toți pentru asta - fac din Insemnările unui necunoscut un spectacol bun ( o raritate în peisaj ), cu  actori remarcabili (Ogășanu, Buciuceanu, Ralea, Lupu), de la care așteptam mai mult.

Pe rândul din spate  în sală, o famile obișnuită ieșită la teatru. Mama, tata, fiul Alexandru și prietena lui, cu care probabil locuiește împreună de ceva vreme , caci părinții îi invită duminică la ei, la masă. Mama află din program că e vorba de un text de Dostoievski și oftează înainte de ridicarea cortinei :  Înseamnă că nu va fi prea vesel …  Băiatul îl recunoaște imediat în personajul principal, pe Ionică din Liceenii, ca și pe doamna profesoară de matematică, din același film. Pe la jumătatea părții I  ii șoptește însă prietenei, că nu îi place cum joacă. Țipă prea tare, aleargă prea mult, nu se înțelege ce spune. Tatăl, care pare un intelectual, încă tânăr la 50 de ani îl recunoaște pe Ogășanu… din Leonce și Lena, cu Irina Petrescu. Știi că ea a fost căsătorită cu Ogășanu - îi spune nevestei la pauză. Apoi băiatului și viitoarei nurori, doct : Ea a debutat de foarte tânără, în Valurile Dunării, dar de curând am aflat că e nepoata lui Goga și are o casă la Rășinari (?!?)

Piesa asta are prea multe substraturi – intervine și soția – dar îmi plac preoții, cântă cu suflet…

Toată lumea e fericită și râde cu poftă la clătinarea bahică a lui Foma ( chit că e mai puțin groasă decât  ar fi făcut-o Mălăiele), la  franceza valetului (deși e îngânată de Besoiu cu fior tragic) și la hârjoneala erotică cu iz de adulter, din partea a doua.

Nu e prima oară la teatru sau la film, când o situație tragică stârnește râsul în salile noastre de spectacol. Happy endul ( puțin plauzibil în contex, tragicomic în intenția autorului și dramatic-simbolic în viziunea regizorului) îi relaxează pe toți, care ar fi suportat mai greu o rezolvare ca în viață și publicul aplaudă frenetic minute în șir semn că, da, chatarsisul s-a produs, deși nimeni nu pare să fi înțeles sau acceptat că lumea din șcena e ușor de regăsit în sală, desigur pe un alt palier temporal și fără melancolia stepei.

La garderobă, o pensionară evocă entuziast trilurile Tamarei. Și când te gândești că e trecută de 80 de ani…  

Noi avem ospitalitate (intre timp, discutabila si ea), altii – Arta de a primi. Noi credem ca stim sa traim, altii au elaborat Stiinta de a trai. Noi ne pricepem la toate, altii au savoir faire sau precizia lucrului bine facut, oricare ar fi el. Unii isi respecta valorile, batranii, meseriasii, traditia, patrimoniul. istoria… Noi doar ne prefacem… Altii gasesc prilej de incantare la fiecare pas, noi ne lamentam incontinuu. Unii cred ca e firesc sa suferi pentru o cauza, noi preferam lipsa de risc in tacere, lasitatea sau tradarea.

Lacomia, duplicitatea, comportamentul nedemn, agresivitatea, oportunismul ,invidia, vanitatea, impostura, egoismul, lipsa de solidaritate, apetitul pentru vulgaritate, pesimismul, furia, disperarea, bigotismul, indecizia, delasarea, lipsa de implicare, barfa, superficialitatea, hotia, saracia… Ne definesc toate astea ? Oare ce se intampla cu noi ?!?

Coadă la CEC. La Poliție după ora 13 nu mai primesc acte. Luni - sărbătoare națională. Rusalii. Totul închis.

Marți - trei ceasuri rele !!! Dimineața, la Poliție - coadă. Cad calculatoarele. Așteptare. La coadă o doamnă, tot pentru pașapoarte are timbru fiscal. Eu nu am. Las rând. Plec să iau. Afară plouă. Nu am bani. Caut bancomat. Bancomatul nu funcționeză. Coadă la bancă. Taxa de urgență se plătește în altă parte. Coadă la Poștă. Funcționara nu știe ce timbre sunt necesare pentru pașaport și oricum nu are decât galbene. Ale doamnei de la coadă erau roz . Altă Poștă. Altă coadă. Iau un teanc de timbre roz și galbene ! Afară  plouă! Taximetristul nu vrea să mă ia doar pentru trei străzi, până la Poliție. Caut alt taxi. Ajung. Intru.

Nu aici se fac pașa poarte ! Dar unde ? În Iorga. Sau în Pipera !

Taxi. Iorga. Lume. Baie de mulțime ! 9 ghișee cu câte 20-30 de persoane, mame cu copii în brațe, cupluri, grupuri…. 15 minute de persoană. În curte: familii numeroase de romi și familii de Vip-uri TV, care fac demersuri pentru a intra peste rând. Unii reușesc. Normal și urgență de-a valma la toate ghișeele… Fără bonuri de ordine ! Nervi sau glume, haz de necaz la coadă.Vorbe nu tocmai netede despre România! Oamenii stau lipiți unii de alții ca la concert ! Găsesc un loc ferit la fereastră, în curent  Încerc o meditație yoga … La tipa din fața mea, mini, poșetă lucioasă, sandale cu toc se infige un tip – Sânt cu domnișoara ! și o priveste intens. Ea pricepe și]incuviințează. Tipul mai are doi prieteni . Funcționarul vorbește cu soția la telefon… Deduc  că a rămas cu mașina în pană și vrea să știe ce să facă mai departe … În fine - intru. Nu e nevoie de nici un timbru fiscal ! Scot un zâmbet acru pentru poză , iarpentru amprente… la arătător am o coajă de la o arsură cu fierul de călcat, de acum câteva zile …

Victorie ! Urmează să îmi fac de cap în Elveția, peste două săptămâni, bineînțeles dacă între timp nu se mai întâmplă ceva   ))))

PS  tardiv : In Elvetia nu ai nevoie de pasaport !

 Moda la Metrou , de ce nu ?!? Un FASHION FLASH MOB Bucurestean ? Studentii de la UNAB au incercat

La multe popoare pe care le admiram, civilizaţie înseamnă educaţie. De un deceniu şi mai bine, la noi e preferată distracţia. Entertainmentul  face rating şi bani. Lansează politicieni şi ocupă timpul celor care astfel uită de pâine, în favoarea circului. Emisiunilor culturale, informative sau educative, bazate pe emoţie, cunoaştere, înţelegere, cizelare, decidenţii din media le  preferă şarja grotescă, gluma groasă, mitocănia. Un exemplu elocvent că această politică editorială dă roade  la un public degradat cu buna ştiinţă, in ultimul deceniu şi jumătate este acela că la două televiziuni concurente, care  îşi sincronizează la secundă şi ştirile (absolut aceleaşi) şi publicitatea, încercarea uneia de a dezbate ceva mai seriosşsi cu argumente, o temă de interes larg social eşuează ca rating, în faţa başcăliei primitive, gregare, uneori chiar licenţioase, ca formă de abordare a aceleiaşi teme, promovată de rivali.

Rezultatul grav e ca românii încep să imite tot mai mult  modelele comportamentale promovate insistent pe micul ecran. Ciobanul latifundiar microbist şi viitorul lui fin intoxicat cu mercur, nevasta gestionarilor, acum mamă grijulie de vedetă divorţată şi proprietară de cimitir, fiii de nomenclaturişti, unul tatuat, cârciumar cu veleităţi de artist, altul cu  porniri de Pigmalyon ratat, ziaristul mercenar, ministrul profitor, parlamentarul dansator, patroana de bodegă, croitorie, sau coafor, piţipoancele moderatoare TV, fostul primar transformat în clown şi mai  tânăra lui consoartă, alt primar exchibiţionist vestimentar, fata tatei promotoare de stripperi, dansatoarea din buric si sponsorul ei derutat, fostul boier informator, arestaţii eliberaţi, gunoierul ras-divorţat şi re -însurat, blonda lautăreasă, cu tot clanul ei la Mall sau bântuind prin ţări străine cu manierele de acasă, politruci, bârfitoare de ocazie, actori rataţi, pseudo-aristocraţi scăpătaţi, amante şi neveste părăsite, specialişti oricând în orice, sifonatori de fonduri, sindicalişti în derivă, foşti interlopi de provincie, ajunşi milionari, îmbogăţiţi la privatizare, care se cred Mecena, Madama Bamboi, etc.   O faună ce se multiplică lăsând o anumită impresie celorlaţi despre noi toţi …

Femeie sau barbat nu  are pregatire pentru ceea ce face, dar are experienta in expunere. Mai curand saltimbanc, predispus la extrovertire si barfa a ratat o cariera de lacatus mecanic, actrita, sau body guard,croitor, chimist, profesor, maseur, agricultor, translator, purtatoare de cuvant sau Vuiton, etc. Poate chiar de ziarist, in vechiul inteles al cuvantului. Face rating, susoteste, comenteaza, taxeaza, eticheteaza, se inflameaza, blameaza si uneori imita alti agramati, parveniti, vedete sau parlamentari… Citeaza si bulverseaza

Triumful mediocritatii vocale, al imposturii cu emfaza, al oportunismului slinos, al comicului involuntar sau vulgar, succesul bazat pe sex si scandal, conform convingerii ca doar asta se vinde bine, triumful tupeului semidoct sau al prostiei mimate, preferinta pentru grotesc si bascalie, cultivarea priceperii minime cu conditia mentinerii coeziunii de gasca, fie ea familie, echipa sau partid, toate acestea par definitiv instalate in media. Si nu numai …

Dar cum stim bine cu totii, nimic nu e vesnic. Si asta va trece, mai devreme sau mai tarziu. Pana atunci cautati un refuigiu in arta care dureaza, sau de ce nu direct in natura care a inspirat-o, nu odata

    In locul artei autentice o mare parte din societatea noastra alege sa consume si deci sa plateasca (cel mai des fara chitanta si deci impozit) un surogat zgomotos, sclipicios, fetid,  manifestari viscerale, forme de expresie extrem de vulgare, tot felul de platitudini amatoristice …

Mai plateste, de asta data sub forma de timp consumat anapoda, dar si cu un suport material extras din publicitate, un circ mediatic scabros-monden adus acum si pe postul public, considerat o forma asteptata de entertaiment, anonimi care mimeaza intamplari de viata reala, dupa scenarii inepte, cum ar fi adulterul sau lipsa de respect fata de parinti si mai nou, divorturi reale si penibile ale unor celebritati discutabile.

Catharsisul si mai ales emotia cu rol educativ -civilizator, al artei ramane departe de  cei mai multi dintre noi