Cu toata impotrivirea gazdelor, grupul de elvetieni (dar erau si un cuplu de francezi, o thailandeza cu un austriac si un englez) cu care am petrecut Revelionul a dorit sa priveasca la Tv.momentul trecerii intre ani. Astfel ca imediat dupa sorcovirea Presedintelui de catre Geanina Corondan undeva la Sinaia, moment surprins de postul public, butonand am avut cu totii imaginea Romaniei in culmea petrecerii. Doamna Bahmu-Prigoana, Carmen Serban si sotia lui Columbeanu cu fiica se miscau in ritmurile melodiei interpretate de Adrian De Vito si instrumentistii lui, aceeasi Minune (Ady Copilul) il incanta si pe Dan Negru la un alt post. Agentul Vip si sotia, ca amfitrioni ciocneau un pahar de sampanie cu celebrul Serghei Mizil pe ritmuri lautaresti, sustinute de vestita Catanga, o sarba cu lautari se incinsese in alta parte, State de Romania si toti ai lui se manifestau in stilul caracteristic, in platoul, unde oficiaza si Stefan Banica din cand in cand (strainii nu ne-au crezut ca in acest caz e vorba de actori), la televiziunea poporului, cred ca era Pepe, dar poate gresesc, Vali Vijelie canta si el pentru o alta adunare, in Piata Constitutiei, gunoierii fraternizasera cu participantii care aruncau resturile pe jos, pretutindeni pocneau artificii, toata lumea ignora previziunile sumbre pentru 2010, facute de numeroasele horoscopiste peste zi, dar si de catre politicienii din opozitie, Loredana avea ca deobicei, un costum extrem de spectaculos …
Suntem o tara vesela, cu stirile de la ora 5 cu tot ! Cu personajele lui Mitica (Popescu) care exced respectivei emisiuni si in varianta lor suburbana populeaza mahalalele televiziunii, cu barfitoarele de serviciu foarte active pana in ultima clipa a anului si cu moderatoarele tip hiena, care sar la beregata interlocutorilor.

Totul la voi e foarte pitoresc – a conchis politicos, unul dintre invitati.

Antidot la televiziunea toxica, unul bun impotriva tuturor ortravurilor – concertele cu invitati ale lui Pavaratti, in reluare in aceasta dimineata si concertul de Anul nou de la Viena, la pachet

Un An Nou si un deceniu mai bun, fără crize sau turbulenţe, cu mai multă lumină şi tihnă, mai putin stres şi mai multe bucurii adevărate !
Timp de contemplare, proiecte de suflet, satisfacţii alături de cei dragi, loc pentru bucuriile simple …

Eveniment  monden la un restaurant de lux. Conversatie.

-Eu am apartamentul deasupra firmei.  Cobor la birou la 7 dimineata si ma intorc la 7 seara. Ma uit la Tv. si ma culc. Nimic altceva. In week-and ma duc la Snagov. Ii spun nevestei (bine, ea are mai multe femei la bucatarie ) :   “Viorico, mai fa si tu o salata de vinete, ca pe vremuri …”  Ne cam plictisim. Avem o casa de 1000 de metri patrati construiti.  Ea da telefoane si ii cheama pe unii, pe altii, la piscina si la o salata de vinete.  Aia vin imediat.  Niste profitori !

- Si la noi la fel -  sare nevasta cea tanara si inalta, a posacului milionar mititel.   Si unde mai pui ca noi avemn 2000 de metri patrati construiti.  Si astia nu vin nici macar cu o sticla de vin, asa cum se cade …

- Niste profitori… repeta cu naduf, tovarasul devenit investitor.   Ei, asta e !  si adauga  dupa un timp:  Va astept pe la noi.  La o piscina , la o salata de vinete …

Intrati in iadul romanesc al lui Purcarete, din Faust, montat la Sibiu, occidentalii scotieni, prezenti la un festival de teatru au fost socati, bulversati, tulburati, emotionati, pe scurt intorsi pe dos de visceralitatea, violenta, duritatea si expresivitatea imaginilor propuse.

Si tot ei s-au induiosat la final, gratie neasteptatei solutii: ridicarea la Cer a Diavolului, mantuit prin iubire  (aici fiind vorba de un Mefisto interpretat de o Ofelia).

Simtire si traire de geniu, intr-un act artistic specific romanesc – au spus unii din partea locului, facand  adanci plecaciuni in fata trupei, venita din Carpatii lui Dracula.

Cata metafora si in asta , pana la urma …

Doctorul Mihai Petcu de la ferma din Pantelimon, cel cu vorba :Vaca e doica omenirii. imi trimite acest desen, in care animalul caruia si-a dedicat o viata intreaga intruchipeaza altceva.

I se spune Maestrul  Şi pe drept cuvânt. A pregătit pe foarte mulţi pentru ceea ce se numeşte presă ,astăzi.  Găina minune, de la ziarul cu bulină roşie  a fost revanşa lui, după ce nu a mai fost lăsat să scrie despre Teatru. Dar ce teatru mai bun vreţi, decât politica ?! După  o cură drastică de slăbire, îndată ce a ajuns la greutatea normală, ziarustul împătimit de scris a lăsat pixul pentru microfon. Nici dicţia, nici aspectul nu îl recomandau pentru televiziune, dar s-a impus, în primul rând prin celebrele veste asezonate cu o atitudine oarecum împotriva curentului. Albastre din denim, bej din doc, kaki din panză de cort militar, aceste veste, cu multe fermoare şi buzunare defineau bine omul, mereu în căutarea unor explicaţii speciale pentru faptele şi întâmplările din peisajul poliitic autohton.

De la o vreme D-nul Cristoiu a făcut o pasiune pentru vestimentaţia din piele. Natur. Şi dă impresia cuiva stăbătut de noi nelinişti, întrebări şi aşteptări… Personale.

Încă odată, din acest punct de vedere … (ca să îl cităm) oare de ce ?!?

Dacă pe la noi, profesorii au acceptat să supravegheze şi să corecteze lucrările de bacalaureat la jumătate de preţ înseamnă că ei nu vor avea posibilitatea să participe la activităţile şi banchetele elevilor în ţinute asemănătoare cu cele din filmul Peripeţii la colegiu. În schimb, elevii care vin cu maşini decapotabile ar putea imita personajele mai tinere, din acest film care arată că atunci, în anii 60, ca şi acum, pofta de distracţie era la fel de mare şi ideile la fel de năstruşnice. Chiar dacă între timp stilurile s-au diversificat, în liceele noastre convieţuind laolaltă rock-eri, punk-işti, emo-isti, elevi porno şi tocilari, Grasul şi Ochelaristul clasei, Bătăuşul şi Eminentul ocupă cam aceleaşi poziţii.

 Privind această comedie veţi vedea că în şcoală şi nu numai, experimentăm ( noi ca indivizi, dar şi ca societate) lucruri, atitudini, soluţii la care recurgeau americanii acum 50 de ani !  Ceea ce ,nu-i aşa ne-ar putea da o speranţă pentru viitor. 

Cine a citit Legaturi primejdioase stie ce importanta era corespondenta la vremea aceea.
Scrisorile Doamnei T. din Patul lui Procust vorbesc si ele  despre faptul ca  acest tip de comunicare era esential pana nu demult si chiar  a nascut o intreaga literatura epistolara. Pe masura ce mijloacele de comunicare au evoluat, continutul si forma mesajului s-a schimbat. E-mailurile sunt mai concise si mai precise.  Pe chat se transmit stari, se barfeste  si se stabilec intalniri. SMS-urile desfigureaza limba si esentializeaza declaratiile ,ori mesajele. Oamenii nu mai au chef de comunicari substantiale, indelung elaborate, nici de taclale la telefon. Cer, promit, pretind sau ofera, intreabasi  raspund exprimandu-se prescurtat.  Graba anuleza emotia, dar eficientizeaza  dialogul. Cei care au ceva mai mult de spus pot sa-si creeze un blog  si cu asta raspandesc in neant, tot ceea ce simt si transmit. Ciripim cu totii in virtual precum oratorii din Hyde Park. Acum a aparut twitter - posibilitatea de a fi in contact direct cu mai multi participanti la taclale, in acelasi timp. Util pentru starurile care tin sa comunice fanilor ce mai fac in clipa respectiva. Postarile sunt scurte si spontane si continutul lor pe masura lucrurilor care intereseaza oamenii, media …  azi. Pe langa nelipsitele anunturi in legatura cu aparitia unui nou album, sau videoclip, cate o vedeta transmite userilor care o urmaresc, faptul ca in acel moment isi face unghiile sau tocmai a copmandat o pitza. In felul asta intri direct in eternitate, fiindca fiecare mesaj este salvat si usor de gasit dupa ani si ani, pe Google, tot acolo unde si primarul de la sectorul 5 a dat peste Domnul Herodot. Sunt fericita zice o twiterita ca a trecut saptamana si pot sa ma duc la shopping, iar Demie Moore ne relateaza ca tanarul ei sot tocmai a adormit la televizor, cu telecomanda in mana.

Da. Exista ingineri care proiecteazapoduri la niverlul liniilor de tensiune ale caii ferate. Da,  exista ingineri care s-au lasat de meserie ca sa faca prtesa. E mai comod. Exista si absolventi de politehnica, specializati in vanzari, sau altii care au facut studii de inginerie la insistenta parintilor, fara pasiune.

Stiu insa ,destui  ingineri care cunosc mai multa literatura, muzica, cinema sau istorie decat un absolvent de uman si merg mai des la teatru sau la concert ,decat un bancher sau un lucrator in publicitate.

 Si ar mai trebui spus ca:

Se  încearcă acum şi pe meleaguri mioritice organizarea unor  evenimente de stradă menite să susţină o cauză, cu scop de întărire a comunităţii sau mai curând comercial, pentru divertisment, din dorinţa de a aduce unele lucruri din Occident şi printre ai noştri, sau pur şi simplu pentru a cheltui fonduri cu astfel de destinaţii.  A fost bătaia cu flori la şosea, defilarea maşinilor vechi, parada Gay şi iată buletinele de ştiri au putut consemna şi o paradă a mireselor – pledoarie pentru familie, ori pentru toaleta albă de ceremonial, cine ştie. Mai ales că în subtitlu, Bride parade preciza : Mireasă pentru  (încă) o zi.(!) Doar ?

Rochia de mireasă e în prezentări, piesa de rezistenţă a creatorului, iar în viaţă, ea ar trebui să dea un aer princiar, magic, unic, celei care merge la altar pentru o cununuie pe viaţă.. Piesele abordate în inedita defilare, cam fără spectatori ,in păcate  -   erau  in teresante.               Graţia şi eleganţa (aristocratică, de dorit) se duceau însă  pe apa Dâmboviţei direct în cea a Sâmbetei , proporţional cu zelul participantelor de a  chiui exact ca la uşa cortului. Ceea ce s-a auzit şi văzut bine şi la televizor. Ca să spunem astfel lumii, desigur, totul despre noi …