Competitia a devenit ratiunea de a fi, mai ales in actuala filozofie de viata a americanilor.
Si cum know-how-ul de acolo ne vine , iata-ne si pe noi, convinsi ca fara concurenta nu ai cum sa evoluezi, ca trebuie sa fii intr-o permanenta intrecere cu tine si cu ceilalti , ca daca nu iesi invingator trebuie sa o iei mereu de la capat, vizand mereu locul I , etc.
Si chiar daca legile supravietuirii tot despre o lupta, in concurenta vorbesc, ar fi pacat sa credem ca rostul nostru pe lume e doar acela de a invinge . De a castiga .
Media americana a speculat la sange, visul american si apetitul pentru competitie, cultivat sistematic, in familie, scoala si societate. Mai intai au fost emisiuni, in care mai multi competitori erau pusi la tot felul de incercari ( de supravietuire), in diferite zone salbatice, de pe glob. Era o competitie aproape sportiva, dar nu numai . Pentru ca acolo contau si abilitatile de a stabili aliante si de a-i manipula pe ceilati. Au urmat intrecerile pentru a ocupa un post intr-una din companiile lui Donald Trump. Si acolo lupta era acerba. Goana dupa rating a creat in acelasi timp competitiile bazate pe seductie . Am vazut un episod in care, doua fete, adulte selectionau partenere pentru tatal lor, chipes si vaduv sau divortat. Barbati si apoi femei, care puneau la incercare diferiti competitori, care sperau sa le (sa ii) cucereasca , mai ceva ca in Turandot.
Culmea a fost o emisiune, recent difuzata si la noi, in care, varstnicul proprietar al unei ferme punea in competie posibilii sai mostenitori. Si culmea - castigatorul nu a fost fiul dintr-o casatorie sau relatie anterioara , nici vre-un nepot obisnuit cu munca la tara ,
ci tanara, cocheta si blonda lui, sotie actuala. In aceste emisiuni se face educatie pentru competitie. Esti invatat cum sa castigi, si cum sa te comporti ,cand ai laurii pe frunte. Esti invatat si cum sa pierzi , neaparat cu demnitate si mai ales cu convingerea ca vei continua, ca vei reveni si ca vei insista, pana vei castiga.
Cine se mai indoieste azi , de binerfacerile concurentei si de energia pe care te obliga sa o ai , competitia !? Pana si vechii greci glorificau intrecerea, cu toate consecintele ce au decurs din locul I, ocpat de Venus si nu de Hera, in concursul de frumusete.
Mai putini vorbesc despre cei care nu vor sa intre in competitie. Despre cei care nu cred ca inlaturarea concurentei pentru a fi primul, mereu primul, pentru a avea ceea ce ceilalti nu au, pentru a detine suprematia , gloria, puterea, sau chiar dragostea cu orice pret, merita sa devina o prioritate in viata, sau chiar ratiunea de a fi. Cei care inteleg sa ramana egali cu ei insisi, nici invingatori, dar nici pierzatori.
Nu cumva, lumea e de fapt a lor ? Intelepciunea, in orice caz , mi se pare ca da.
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
