BUCURIILE SIMPLE

Sa ai 35 de ani. E jumatatea vietii. Maximum de potentialitate. Destula experienta, dar si destule de facut.

Pe Delon, Redford, Clooney sau Pitt,  ati observat , memoria colectiva ii ingheata la 35 de ani. E momentul de maxima stralucire pentru un barbat .

Sa fii la mare. Noapte istelata si luna plina.  Apa stralucind de vietati fosforescente. Pare kitsch. Dar pentru cine stie,  e  cu adevarat miraculos, coplesitor.

Sa dansezi tango, sau  blues, la o terasa, pe tarm, cu un partener cu care te potrivesti deplin , ca in videoclipul care circula pe internet.  Sa fii indragostit si sa nu mai ai nevoie de cuvinte .

VERTICALA

Postura umana bipeda naste, oricum ai privi lucrurile, o verticala. Omul e bine sa stea in picioare. Asa isi reveleaza conditia de trestie ganditoare, adica de om. Mai sunt si exceptii. In genunchi pentru innobilare, cu sabia seniorului pe umar, sau cu inelul cu diamant in mana ,gata sa isi piarda libertatea burlaciei, printr-o cere in casatorie, omul ramane demn. Culcat la orizontala insa, pare ca doarme, ca e suferind, ori chiar mort.

Trecerea de la verticala la orizontala e asadar un act dramatic, de cele mai multe ori. Caderea o tragedie.

Si totusi, privind semeni de ai lor impiedicandu-se si cazand, oamenii rad. Chiar in hohote. Si nu e vorba de desene animate, unde caderea e joc, fara repercursiuni fizice, grave. Televiziunile fac rating cu imagini reale ale unor fiinte, uneori copii, care in diferite imprejurari cad si se accidenteaza. Lumea rade in loc sa se ingrozeasca.  Ieri seara chiar, cuiva i-a trecut prin cap  sa realizeze un top al celor mai  spectaculoase caderi  si toata lumea a fost de acord ca  nu  prabusirea unui manechin, gata sa isi rupa glezna pe podium e cea mai … ,  ci  umilitoarea postura a doi betivi,  ajunsi la capatul puterilor bahice, scosi din  conditia de trestie, care nu mai reuseau de loc sa se ridice la verticala - e cea mai plina de haz .

Ce sa mai vorbim de alte tipuri de cadere care , se pare au darul sa-i inveseleasca pe unii …

Caderea in dizgratie, caderea in grad, sau caderea in uitare .

STATUIA SI GEAMANTANUL

Pretutindeni in marile capitale ale lumii s-au experimentat impachettari de cladiri si monumente, sau iluminari speciale ale unor cladiri, cu scop caritabil, ori de semnalizare a unor proiecte culturale , etc.

Pe de alta parte si publicitatea , mai ales in societatile de consum nu sta degeaba . Inoveaza mereu , tocmai pentru ca viata e grea, in concurenta …

La Bucuresti, Eroii Neamului au incaput intr-un geamantan. Sufletele sensibile din Pipera au rasuflat usurate. Nu vor mai pleca la shopping dupa celebra poseta, peste mari si tari, ci vor travesa capitala , ceea ce deasemenea nu e putin lucru, pana in Centrul Civic. Acolo se afla acum, statuia ascunsa in celebra valiza , precum si magazinul, care poate face multe femei fericite. Inainte de a -mi pune orice fel de intrebare in legatura cu oportunitatea infatarii, in scopuri publicitare a unui monument national (si Arcul de Triumf a trait, nu demult experienta ) e bine de stiut ca Louis Vuitton a revolutionat arta calatoriei, prin cuferele, din ce in ce mai comode si mai aratose, pe care le-a creat , inca de la inceputurile aventurii pe calea ferata .

Furia de a avea, in zilele noastre o geanta apartinand acestui brand e discutabila (unii zic condamnabila) si ea tine de o boala, care face multe victime - Fashion victim. Nivelul de intelegere a vietii, culturii si civilizatiei al celor din publicitate ne e deasemenea bine cunoscut, din zilnicele productii, cu care suntem asaltati, indata ce deschidem un mijloc media (publicatie , radio , Tv .) N-as lua-o ca pe un afront. Oamenii si-au facut treaba. S-a rostit numele firmei de sute de ori gratuit, odata ce a izbucnit scandalul. Mai important e sa vedem daca si cat, o valiza bine logata, poate aduce ca iluminare, bucurie , mandrie si demnitate, unui popor :))

Pentru ca, nu-i asa, orice calatorie inseamna un plus de iluminare. Si daca ai cu ce calatori …

BUCURIILE SIMPLE

Intalnire cu Irina Petrescu si Victor Rebengiuc la Bookfest. Apreciaez din ce in ce mai mult cartea citita pe CD. Dincolo de mesajul textului ai si emotia interpretarii, ceea ce uneori dubleaza valoarea descoperirilor, pe care ti le prilejuieste o carte.

Parfum de tei pe strada mea si chiar imediat sub ferestrele casei. E ca si cum, intr-o dupamiaza calma, de sfarsit de saptamana ai intra printr-o poarta a timpului intr-unul din visele lui Eminescu. Cine e Eminescu ? Un baiat, care din amintirea unui ceas de gratie, petrecut sub un tei putea asterne pe hartie o bijuterie literara, in versuri.

O descoperire eco - branza de capra cu nuci, altfel decat cea frantuzeasca, adica framantata si putin iute la gust, minunata , produsa in Romania, pe undeva, intr-n sat din preajma Sighisoarei.

Un dialog spumos, purtat cu Claudiu Bleont in emisiunea lui Florin Ionescu, duminica la pranz, despre moda si femei … Si niste scoici lasate la Radio, la Registratura, de o prietena de pe internet, pe care nu o cunosc direct si care a dorit sa imi faca o surpriza , stiind cat de mult iubesc marea.

IMAGINEA

De mai bine de 15 ani pledez in emisiunile si cartile mele, pentru civilizatia infatisarii si investitiile necesare in propria imagine. Am parcurs un drum lung, de la perioada in care putini oameni intelegeau acesteconcepte ( mai sunt si astazi destui care, din ignoranta accepta greu unele lucruri si cu atat mai putin par interesati sa le aplice propriei persoane, iar cand acestia se afla la decizie,intro-o organizatie sau companie, atunci e dezastru ),  pana azi, cand se vorbeste atat de mult de comunicarea prin imagine, de strategii de barand , etc .

Am descoperit la Bookfest o editura noua  - www.braandbuilders.ro si o carte interesanta pentru orcine tine la imaginea sa, ori a afaceriiin care este implicat.

Leonard Safir, autorul - specialist in PR si jurnalism vorbeste despre lucruri simple, pe care e bine sa le stii, daca vrei sa faci ceva pentru a fi mai bine cunoscut. Evocand exemplele  Marthei Stewart sau Oprah ne demonstreaza ca toata lumea poate gresi, dar exista oricand remedii si solutii pentru o imagine mai buna. Un capitol important vorbeste despe PR pe internet si despre  bloguri. Ceea ce este valabil pentru o firma functioneaza si pentru tine, daca iti propui sa devii un brand. Si chiar poti face minuni cu un buget restrans ! Totul e sa stii si sa vrei .

YSL

Chanel a oferit femeii libertate, Yves Saint Laurent i-a oferit putere - a spus Pierre Berge, partenerul de viata si afaceri al marelui creator. Foarte exact, pentru ca YSL a creat rochia simpla mini, pantaiorul, smokingul feminin in trei piese, sahariana, stilul masculin -feminin, atat de apreciat de femeia activa si stilul safari-urban atat de actual …

O lume de vis cu miresme de Opium.

Legendara lui prietenie cu Catherine Deneuve, fabuloasele petreceri de la Marrakech, toaletele de seara, din 1999 (ultima colectie) in care ia romaneasca era personaj principal si Laetitia Casta la final, carea arata, cu un snop de grau in brate, precum o zina din Balcani, in noaptea de Sanziene … toate astea s-au dus … Raman fotografiile, rochiile din muzee si tristetea …

BUCURIILE SIMPLE

Fereastra intredeschisa si razele soarelui, in amurg. Miros verde si tare venind de afara ( cineva a desenat cu coasa, o alee printre ierburi… ). O strachina de lut, plina cu cirese si lipsa de griji a unei dupamieze de week-and, la munte. Sentimentul ca timpul a ramas pe loc, lumina ca de miere presarata printre frunzele copacilor, privirea lunecand incet, peste denivelarile abia perceptibile ale tavanului, muzica - fosnet, la fiecare adiere de vant. Tihna. Contemplatia. Starea de bine… Ce ar mai putea echivala cu asta ?

PRINCIPELE

Nu vorbim aici despre cartea lui Eugen Barbu, pe care as recomanda-o insa, oricui iubeste literatura istorica.

Despre 10 Mai, in copilaria mea, nu isi aducea aminte decat mama. O nostalgica moderata a monarhiei. Privind fotografiile ei, de dinainte de 23 August inteleg si de ce. Purta palarii si blanuri scumpe si arata ca o actrita de la Holliwood. Tatal meu era un intelectual cu idealuri de stanga, francofon, inginer constructor si admirator al civilizatiei Greciei Antice. Primele povesti si fotografii, pe care mi l-a aratat, pe la 3-4 ani au fost acelea ale statuilor vechilor zeitati din antichitate.

10 Mai era ziua Regelui. O zi despre care nu se vorbea la scoala, un rege despre care nu stiam decat ca era varful clasei exploatatorilor, de care societatea noastra scapase cu greu. Nu am nici astazi un sentiment cald fata de acest personaj intors din exil, in afara de un respect adanc pentru rezistenta lui tacuta si lunga , prentru suferinta pe care a indurat-o, cu o eleganta cu adevarat aristocratica.

Principele invatase, ca si mine aceleasi lucruri, la scoala. L-am cunoscut la Costinesti, cand a primit, ca tanar actor, un premiu de interpretare. In interviul de atunci am simtit ca e un tip mult mai serios si mai profund decat colegii lui de generatie. Dupa ‘90 m-a invitat la un spectacol in care juca. Era un text, care se referea la primii ani de comunism in Romania. Intrarea lui, in familia regala a starnit multora, nedumeriri. Trecerea de la conditia de actor la aceea de colonel si sot al fiicei Regelui Mihai nu a fost de loc simpla,cred.  Acest rol a insemnat pentru el asumarea unor sarcini, la care putini s-ar fi asteptat, sau angajat.

Cartea intititulata PERSONA, scoasa la editura Nemira, care este un jurnal vorbeste cu o uimitoare sinceritate, despre saltul de conditie sociala, dar si de constiinta, pe care nu stiu cati dintre noi ar fi fost in stare sa il faca.  Sa traiesti in aceeasi viata, episodul cercetarii amanuntite si neprietenoase la vama, la sosirea in Regatul Unit si apoi, numai peste cativa ani, pe acela al ceaiului, pregatit si baut impreuna cu Regina aceluiasi Regat in calitate de ruda apropiata  e suficient pentru a-ti pierde simtul realitatii, sau pe cel al masurii … Ceea ce in cazul sau nu s-a intamplat. L-am reintalnit recent, la Palatul Elisabeta, intr-un dialog despre stilul de viata al Casei Regale. Echilibrat, sincer, prietenos, dar mai impovarat de ceea ce crede ca este obligat sa faca, din pozitia pe care o are acum , pentru tara lui.  Pentru familia regala, faptul  de a-l fi adoptat a fost sansa de a gasi o cale si o forma convingatoare de a se adresa poporului roman. Nu atat cu discursuri, care sa ajunga mai repede la inima ascultatorului, cat cu proiecte pentru Romania din viitor. 10 Mai e acum, mai curand Ziua Regalitatii. O zi in care se vorbeste la televizor despre asta, in timp ce varul Charles degusta produsele si binefacerile naturii, undeva in centrul Transilvaniei, unde a contribuit serios la refacerea unor vechi asezari pitoresti. Romania - istorie si paradoxuri si evolutii poate mai putin zbuciumate decat cele traite pana acum.

MAREA DIN LAUNTRU

Fiecare avem Marea noastra . Orizontul nostru interior. Viata noastra, cu bucuriile ei mai mari sau mai mici.

Viata este ultimul lucru pe care ai vrea sa il pierzi. Pare o axioma . Si uite cum filmul lui Amenabar, incununat de un Oscar te face sa te intrebi daca nu cumva, inaintea vietii chiar, demnitatea felului in care poti supravietui este de fapt, ultimul lucru pe care ai accepta sa nu il mai poti avea .

Privind in jur constatam cat de numerosi sunt oamenii care traiesc fara demnitate. Care fac nenumarate compromisuri, doar pentru a avea si foarte rar pentru a fi. Abia cand un accident sau o boala iti reduce drastic demnitatea de a fi intelegi poate, cat de jalnic e sa traiesti fara libertate si fara demnitate. Filmul, care mi-a generat aceste reflexii nu e metaforic. El descrie doar cum un om paralizat, dar excelent ingrijit se lupta pentru libertatea definitiva. Aceea de a fi eutanasiat. Si argumentele lui te pun pe ganduri. Proiectul eroului e acela de a-i scuti pe cei dragi de povara existentei sale, pe care o socoteste inutila, desi aceasta nu e de loc lipsita de spiritualitate si efecte asupra celorlalti. Drept e ca nu putem vorbi despre libertate fara viata, asa cum spune predicatorul din film. Dar si viata, in conditiile unor limitari severe, pare si este greu de acceptat.

Discutia nu este aici , legata de dreptul de a renunta la viata, atunci cand ea e greu de trait, ci de a nu trai fara rost.

Cati oameni fara libertate sau fara demnitate nu staruie insa, in a dori sa existe ? Doar pentru ca existenta li se pare ceva obligatoriu si nicidecum un proiect ?!?

SEMNIFICATII

Lumina, renastere, bucurie…

Daca in toiul sarbatorilor de iarna, bucuria te indeamna sa imparti, sa daruiesti cat mai multa lumina - iubire, acum primavara, toate acestea - lumina, bucuria , iubirea - nu reprezinta altceva decat increderea ca, da renasterea e cu putinta, ca o poti lua mereu de la capat si ca merita sa traiesti, mai ales daca iti cunosti rostul tau in lume .